Pliant traseu urban

Pliantul ce a apărut la Editura Istoria Artei, în colecția traseelor urbane, conține informații personale și despre cariera de 19 ani a arhitectului elvețian. Imobilele ce sunt incluse într-un tur ghidat prin Bucuresti includ atât clădiri publice, cât și private, traseul propus fiind unul pietonal, care poate fi extins cu mijloace de transport la unele obiective. Am inclus si informatii despre clădirile disparute si cele realizate in tara.


Pentru comenzi la edituraistoriaartei@gmail.com sau la standul Muzeului Municipiului Bucuresti (Palatul Suțu) de miercuri-duminica.

Album monografic

Louis Pierre Blanc, o planșetă elvețiană în serviciul României

Oana Marinache, Cristian Gache

Editura Istoria Artei deschide o nouă colecție, Arhitecți de neuitat, cu un album monografic dedicat arhitectului Louis Pierre Blanc, format landscape, 400 pagini, 1,370 kg, fotografii duotone.

Pentru comenzi: la standul Muzeului Municipiului București de miercuri-duminică sau direct la sediul nostru din Blvd. Ferdinand nr. 138, etaj 1, edituraistoriaartei@gmail.com și 0732.209.495

Traseu pietonal

Punct de întâlnire ora 17:00: Ministerul Agriculturii

Casa Louis Blanc – Irina Berindey

Casa Nicolae Filipescu

Casa Hermann Spayer

Casa Mauriciu Blank

Casa Louis Blanc – Elena Suțu

Casa Tache Ionescu

Casa și dependințe Ion Lahovary (Calea Dorobanți)

Alte lucrări

Alte lucrări bucureștene


1. Dependințe casa Constantin Berindey

Str. Henri Coandă nr. 20




2. Dependințe casa Băleanu

Str. Theodor Aman



3. Casa G.D.Mirea (Atribuită)

1891-1894

Șos. Kiseleff nr. 35-37



Extindere traseu cu mijloace de transport



4. Universitatea de Medicină

1893-1903

Blvd. Eroii Sanitari nr. 8



5. Institutul Bacteriologic


1897-1899

Splaiul Independenței nr. 99-101



6. Institutul Botanic (serele existente)

1888-1889

Grădina Botanică (Cotroceni)



Dispărute

1. Imobil Louis Blanc – Aloys Brémond

1888-1889

Calea Victoriei nr. 124 (vizavi de Palatul Știrbey)




2. Casa Elena văduva gen. Gheorghe Adrian

1890

Str. Povernei nr. 2 colț cu str. V. Alecsandri



3. Casa Blanc

1896

Șos. Bonaparte cu Clopotarii noi nr. 37



4. Institutul Schewitz-Thierrin

1895

Str. Scaune nr. 52/33





Parcelări bucureștene



Șoseaua Bonaparte

Dudești

Colentina-Lacul Tei

Băneasa


și Comarnic-Isvor, Sinaia, jud. Prahova

Cariera

Louis Pierre Blanc a fost una dintre cele mai prolifice personalități creatoare din secolul al XIX-lea, jucând un rol important în făurirea capitalei noului regat al lui Carol I (1839-1914). Sosit în București la începutul anului 1884, la recomandarea colegului și prietenului său de la Școala de Arte Frumoase din Paris, Ion Mincu (1850-1852), tânărul elvețian găsește aici multe șanse de afirmare profesională și susținerea și a altor colegi arhitecți și ingineri. Dacă la Paris se remarcase în generația sa prin rezultate deosebite la concursuri și prin absolvirea studiilor în doar 3 ani, regatul României este locul care îi permite realizarea unor proiecte de anvergură. Angajat în cadrul Ministerului Cultelor și Instrucțiunii Publice, colaborând la început cu inginerul George Duca (1847 - 1899), realizează Institutul Botanic și Universitatea din Iași.

Louis Blanc a fost adeptul stilului beaux-arts de factură neoclasică, dar introduce în spațiul bucureștean și Neorenașterea franceză. Monumentalitatea clădirilor sale este accentuată și de folosirea ordinului colosal, de altfel des utilizată de arhitect atât la construcții publice cât și private.

Bucurându-se de recunoaștere și asociindu-se și cu desenatori, conductori și antreprenori de valoare, Blanc va reuși ca în doar 19 ani să construiască marile clădiri publice de care avea nevoie noul stat: Facultatea de Medicină și Institutul Bacteriologic, Ministerul Agriculturii și Domeniilor, precum și nenumărate vile și clădiri particulare. Cercul comanditarilor săi privați este din înalta societate românească, astfel regăsindu-se miniștri, bancheri, militari de carieră. Desigur că și familiile soțiilor lui, familia princiară Suțu și cea a generalului Anton Berindei, i-au facilitat unele legături. Una dintre cele mai fructuoase colaborări le-a avut cu familia prinților Bibescu-Basarab Brâncoveanu și Știrbey, ocupându-se de administrarea unor vaste proprietăți ale acestora (Comarnic, Băneasa) și parcelarea lor în vederea vânzării loturilor pentru case. Pe de altă parte, cum era de așteptat, Blanc a colaborat bine și cu membrii din comunitatea elvețiană (Schewitz-Thierrin, Brémond) de la București.

Dotat cu un bun simț organizatoric și fiind un întreprinzător mereu în căutarea de afaceri profitabile, Louis Blanc se asociază cu inginerul Virgiliu Pleșoianu (1863 - ?) în achiziționarea unor vaste proprietăți funciare extraurbane la Dudești, Colentina-Tei, Bonaparte pe care le vor parcela în vederea construirii de noi locuințe. Un alt asociat destoinic a fost constructorul Luigi Scolari, care a și realizat marea majoritate a vilelor proiectate de arhitectul Blanc. 

În cariera lui Blanc regăsim și câteva proiecte nerealizate, care ar fi putut încununa cariera sa: Gara Centrală, Primăria Bucureștiului, spitale noi pentru Așezămintele Brâncovenești, Muzeul Național. 

Biografie

Louis Pierre Blanc s-a născut în data de 31 decembrie 1860 la Geneva în familia lui Christian Jean și a Louisei Blanc. A studiat la Gimnaziul și Colegiul din Geneva, apoi a urmat cursurile Politehnicii la Zürich, între 1877-1879.

În iulie 1879 Louis Blanc depune documentele pentru admitere la Școala Națională Superioară de Arte Frumoase de la Paris. S-a pregătit în atelierul lui Laisné și apoi în cel al lui Paul René Léon Ginain (1825-1898). A fost admis în clasa a II-a la 2 aprilie 1880, iar diploma de arhitect a obținut-o în data

de 26 decembrie 1883 cu proiectul unui orfelinat pentru un mare oraș de provincie. S-a înscris în 1884 în Societatea Arhitecților Diplomați ai Guvernului Francez.

Arhivele Naționale ale României, fototeca

Prima soție a arhitectului Louis Blanc a fost Elena Suțu (1852-1890), cu care a avut trei copii, din care doar fiica cea mică, Madeleine (1890-1974) a supraviețuit. În 17 mai 1897 se recăsătorește civil cu Irina Berindei (1873-1954) cu care va mai avea două fiice, pe Marie-Louise (1899-1961) și pe Colette (1901-1972). Pentru serviciile aduse, Louis Pierre Blanc a fost decorat cu Steaua României și a fost ofițer al Ordinului„Coroana României”.

 

 

Th. Cornel, Figuri Contimporane, 1911 

Arhitectul a murit în 26 aprilie/ 9 mai 1903, la prânz, în casa din str. Mercur nr. 12.